Lupta cu Pedagogia Conservatoare
Crescând într-un mediu educațional destul de conservator, nu am înțeles niciodată rostul de a memora ceea ce mi se părea a fi doar niște date kilometrice, cu care niciun copil nu putea rezona. Nu doar materiile erau compartimentate, ci și noi, copiii, eram scoși din viața de zi cu zi și cufundați într-o lume austeră, separată, plină de informații lipsite de viață. Pe lângă această realitate descrisă poate prea dramatic, întregul proces de învățare nu se simțea deloc ca o experiență autentică de cunoaștere, ci mai degrabă ca o corvoadă a cărei finalitate era mereu un verdict categoric: erai fie un elev bun, fie unul slab, în funcție de cât de bine reușeai să memorezi un set de informații al căror rost nimeni nu ți-l explica.
Descoperirea Metodelor de Învățare Vizuală
În acest context, mie mi-au fost de mare ajutor tehnicile de învățare vizuală. Fiind un copil curios, cu o minte foarte activă, aveam nevoie de stimulare constantă pentru a rămâne captivat de ceva – lucru pe care tratatul de 12 pagini pe care profesoara de istorie mă obliga să-l memorez nu reușea să-l facă. Drept urmare, am apelat la metode alternative de învățare: puțină culoare aici, niște asocieri de forme și sunete pe acolo și, cea mai distractivă parte, personificarea unor cuvinte sau expresii care altfel refuzau să se lipească de memoria mea încăpățânată! În orice caz, metodele de învățare vizuală nu doar că mi-au îmbunătățit rezultatele academice, dar, cel mai important, mi-au schimbat relația atât cu studiul, cât și cu propria mea creativitate. Acestea m-au ajutat să fac legătura între ceea ce studiam și realitatea pe care o trăiam, dând viață unor informații altfel fade și neanimate.
Rolul Neapreciat al Artei în Educație
Revenind la nota despre creativitate, nu pot să nu menționez încă un aspect asupra căruia mi-aș fi dorit ca școala să acorde mai multă atenție – și anume educația artistică vizuală. Nu vreau să spun că nevoia mea de a umple lacunele unui sistem educațional conservator a stat la baza unei povești tragice despre un artist neînțeles. Dar pot spune că mi-ar fi plăcut să dezvolt un interes pentru practici artistice datorită, nu în ciuda mediului academic din care am făcut parte. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor responsabile de buna decurgere a sistemului educațional tratează lucrurile la un nivel unidimensional, unde matematica este matematică, iar arta este artă, fără nicio posibilitate de a se completa reciproc. Una este practică, cealaltă este doar „distracție”. De parcă aș mai ști ce este un logaritm… sau mi-ar păsa. Dar, de dragul discuției, haideți să încercam sa le facem pe plac și să intrăm în zona „faptelor concrete”!
Știința din Spatele Creativității
Cercetările arată că implicarea în activități artistice vizuale îmbunătățește abilitățile de rezolvare a problemelor și gândirea critică, încurajând experimentarea, asumarea de riscuri și capacitatea de a privi situațiile din mai multe perspective. Expunerea la stiluri artistice și tradiții culturale diferite lărgește orizonturile copiilor și le cultivă aprecierea pentru diversitate. Educația artistică întărește concentrarea, răbdarea și perseverența – calități care aduc beneficii atât în plan academic, cât și social. În plus, studiile arată că elevii implicați în arte au tendința de a obține rezultate mai bune la matematică și lectură, deoarece gândirea creativă sprijină dezvoltarea intelectuală generală. Acum, lăsând deoparte tonul publicitar al acestui ultim paragraf, chiar sunt de părere că, în esență, educația artistică și vizuală nu este doar despre studierea artei. Este despre formarea unor indivizi echilibrați, imaginativi și inteligenți emoțional, capabili să gândească critic și să interacționeze cu lumea într-un mod semnificativ – un lucru pentru care, personal, mi-ar fi plăcut să primesc mai mult ajutor în copilărie.
